Capitolul 1

 

Sunetul alarmei ceasului a răsunat în liniştea profundă din camera mea. N-a durat decât o secundă înainte să izbesc mâna în obiectul enervant, reducându-l imediat la tăcere. Răceala mi-a învăluit mâna acum expusă şi am retras-o imediat în căldura pe care o oferea pătura mea.

După câteva momente de tăcere, am gemut. Deşi era incredibil de frig în camera mea, trebuia să mă dau jos din pat şi să mă pregătesc. Am respirat adânc şi am numărat până la 3 înainte să apuc pătura şi să o trag de pe mine. Aerul rece mă făcea să vreau să mă bag înapoi sub pătură, dar am luptat cu impulsul.

Picioarele mele goale au atins podeaua rece ca gheaţa şi am mers pe vârfuri până la aerisire. Am întins piciorul spre ea şi apoi l-am tras înapoi, încrutându-mă. Era pornit aerul condiţionat, nu căldura. Oare a greşit mama şi a dat drumul la aer rece în loc de aer cald?

Am răsuflat şi am ieşit încet din camera mea în hol, unde era mai cald cu doar câteva grade faţă de camera mea.

– Mamă?

Am aşteptat un răspuns şi după câteva momente de tăcere am strigat din nou, mergând spre dormitorul mamei mele. M-am oprit în faţa uşii şi am ciocănit încet. Din nou niciun răspuns. Am deschis uşa şi m-am uitat înăuntru; am văzut-o pe mama dormind dusă în patul ei, cu hainele încă pe ea. Am oftat şi m-am îndreptat spre dulapul ei, am luat o pătură şi am acoperit-o.

– Doamne – am murmurat, încruntându-mă la ea. Nu te obosi prea mult.

Am ieşit din cameră şi m-am îndreptat spre termostat. Într-adevăr, mama dăduse drumul la aerul condiţionat în loc să pornească căldura. Am răsucit butonul în direcţia opusă şi l-am setat la o temperatură foarte caldă. Când am terminat, m-am dus în dormitorul meu să fac un duş.

Apa caldă era relaxantă şi am stat sub duş puţin mai mult decât trebuia. Am închis apa şi am ieşit din cabina de duş, mi-am uscat repede corpul şi mi-am uscat părul cu un prosop, cum am putut mai bine. Mi-am înfăşurat un prosop în jurul capului şi unul în jurul corpului şi m-am reîntors în dormitor.

Am deschis dulapul şi am căutat ceva drăguţ de îmbrăcat. La urma urmei, era pentru mine „ultima primă zi de şcoală” şi vroiam să arăt drăguţ. M-am hotărât până la urmă să îmbrac o pereche de blugi simpli cu o gaură în genunchiul stâng, un maiou negru şi o cămaşă albastru deschis care ştiam că o să-mi scoată în evidenţă ochii albaştri ca cerul.

După ce am terminat cu îmbrăcatul, am mers în bucătărie pentru un mic dejun rapid. Apoi am mers în camera mea pentru ultima dată. M-am oprit rapid în baie să mă machiez uşor şi să mă spăl pe dinţi. În timp ce mă spălam pe dinţi, telefonul meu a început să vibreze. Am scuipat rapid în chiuvetă apa şi mi-am şters gura cu un prosop înainte să răspund la telefon.

– Neaţa – am răspuns, căscând.

– Neaţa, Holly! – prietena mea de şase ani, Casey Rivers, a răspuns veselă şi entuziastă. Eşti gata? Sunt deja în faţa casei tale.

– Da, ies într-un minut.

– Ok, ne vedem îndată – a răspuns Casey şi apoi am auzit un click.

Am închis telefonul şi l-am pus în buzunar, apoi am ieşit grăbită din baie, mi-am luat adidaşii în picioare şi mi-am aruncat rucsacul pe umeri, apoi am ieşit în hol. Coboram scările câte două şi m-am oprit în bucătărie puţin să-i scriu un bilet mamei. Mi-am luat cheile din cuier şi mi-am pus o jachetă pe mine, apoi am deschis uşa din faţă. Casey stătea pe trepte. Părul ei şaten lung îi cădea pe spate şi se legăna uşor în vânt, iar ea îşi freca mâinile să le încălzească. S-a întors când a auzit uşa deschizându-se, iar ochii i s-au luminat de încântare.

– Bună! – m-a întâmpinat ea, un nor de abur formându-se în faţa ei când a deschis gura, iar obrajii îi erau roz.

– E frig – am spus eu, strângându-mi mai tare jacheta în jurul meu, vântul biciuindu-mi obrajii.

– Da – a răspuns Casey, dând entuziastă din cap. Slavă Domnului că e ultimul an în care trebuie să mergem pe jos la şcoală.

Eu am chicotit.

– De acord. Dar ştii că nu trebuie să mergi cu mine pe jos. N-ai maşină?

Casey a ridicat din umeri.

– În felul ăsta fac un exerciţiu fizic şi e mai distractiv.

Am ridicat şi eu din umeri.

– În fine, hai să mergem. Nu ştiu cât timp mai pot sta în frigul ăsta.

Casey a dat din cap şi am pornit-o amândouă pe trotuar spre şcoală. Era un drum de doar douăzeci de minute, dar în frigul acela a părut mai mult timp. Am tremurat din cauza frigului neobişnuit. De obicei în dimineţile de septembrie era mai cald, dar din cine ştie ce motiv, în dimineaţa asta era mai frig decât în altele. Am simţit că mi s-a făcut pielea de găină acolo unde era expusă, pe genunchi, şi mi-am dorit să fi purtat o altă pereche de blugi.

– Deci – a început Casey, întorcându-se spre mine cu un zâmbet pe faţă. Am auzit că avem un profesor de biologie nou.

Eu am ridicat o sprânceană.

– Serios? Bărbat sau femeie?

– Bărbat – a răspuns ea, afundându-şi mai adânc mâinile în buzunare. Dar nu ştiu nimic despre el, totuşi. Faci biologie anul ăsta?

Eu am dat din cap, dându-mi la o parte o şuviţă de păr de pe faţă suflând spre ea.

– Da, am ales anatomie anul trecut, aşa că anul ăsta sunt obligată să iau biologie.

Casey a râs.

– Sunt destul de sigură că toată lumea din clasa noastră a fost obligată să facă anatomie anul trecut şi biologie anul ăsta.

Eu am chicotit.

– Probabil. Dar oricum, îmi place biologia, aşa că nu mă deranjează.

– Pe mine nu m-ar deranja dacă noul profesor de biologie ar fi tânăr şi atrăgător – a spus Casey, scoţându-şi telefonul.

Eu mi-am dat ochii peste cap.

– N-are cum. Toţi profesorii de ştiinţe sunt aiurea. De obicei sunt bătrâni şi chei. Sau au prea mult păr pe faţă. Sau se uită la elevii lor în moduri neadecvate.

– Ei bine, o fată are dreptul să viseze. Dar ai dreptate.

– Întotdeauna am dreptate – i-am spus şi am făcut cu ochiul. Sunt omniscientă.

– Da, în fine – a răspuns Casey, rânjind.

Am ajuns în faţa porţilor şcolii şi clădirea s-a înfăţişat în faţa noastră. Am privit-o cu uimire. Trecuseră peste două luni de când am fost atât de aproape de ea. Nu-mi amintesc să fi fost atât de masivă. Pereţii familiari din cărămidă ascundeau o parte din clădire.

Casey m-a luat de braţ şi a început să mă târască spre un grup de oameni. I-am recunoscut pe unii dintre prietenii mei de la şcoală: Sadie, Lance, Danielle şi Willis. Stăteau toţi adunaţi unii în alţii şi-i auzeam cum conversau veseli.

– Bună, băieţi! – i-a salutat Casey, îmbrăţişând-o pe Danielle.

– Holly! – a strigat Lance, îmbrăţişându-mă.

Eu am râs şi l-am îmbrăţişat înapoi.

– Lance! Frate, mi-a fost dor de de tine şi de accentul tău englezesc şi sexy!

– Aşa deci, acum sunt sexy? – a întrebat, îndepărtându-se de mine şi făcându-mi cu ochiul.

– Ai vrea tu – i-am răspuns, scuturându-mi capul cu un zâmbet pe chip. Ştiu că de-abia am ajuns aici, dar putem să intrăm? E foarte frig.

Am intrat toţi şase în şcoală, aerul cald primitor încălzindu-ne trupurile îngheţate. Elevii au umplut holul de la intrare, fiecare convsersând cu prietenii lui. Unii mergeau cu orarele în mână, comparându-le cu ale altora.

– Hai să ne întâlnim în hol după ce ne luăm orarele – am sugerat eu, dorind să-mi las jacheta în dulapul meu.

– E în regulă din partea mea – a răspuns Casey, dându-şi pălăria jos şi trecându-şi o mână prin păr.

Ne-am despărţit, îndreptându-se spre clasele noastre. Lance şi cu mine eram în aceeaşi clasă, aşa că am plecat împreună. El tot turuia despre cum şi-a petrecut vara şi cum şi-a vizitat pietenii din Anglia. S-a mutat aici cu câţiva ani în urmă, prin clasa a noua şi de atunci am devenit prieteni buni.

Am intrat în clasă şi am mers spre locul meu, acelaşi în ultimii trei ani, şi n-am fost surprinsă să-mi găsesc orarul pe bancă. L-am ridicat şi l-am studiat rapid. Singurul nume care ieşea în evidenţă dintre celelalte şi pe care nu l-am recunoscut era Chris Heywood. Trebuie să fie noul profesor de biologie, m-am gândit.

– A câta oră ai biologie? – a întrebat Lance din partea cealaltă a clasei.

– A patra şi a cincea – am răspuns, şi am studiat din nou foaia de hârtie, în căutarea combinaţiei dulapului meu. După ce am găsit-o, am citit-o de câteva ori ca să o memorez.

– Şi eu la fel!

– Super! – am răspuns, punându-mi orarul în buzunar. Mă duc să-mi caut dulapul.

L-am lăsat pe Lance în clasă şi am ieşit în holul acum plin de elevi. Câţiva dintre prietenii mei m-au salutat, iar eu le-am răspuns cu entuziasm. Am ajuns în colţul holului, unde era localizat dulapul meu. Am introdus rapid combinaţia şi l-am deschis din prima încercare. Am râs încet când am observat brioşa pe care am desenat-o în clasa a noua pe uşă. Încă n-au putut s-o şteargă. Am deschis uşa dulapului şi am început să-mi scot braţele din jachetă. Deodată, s-a auzit o bufnitură uşoară şi dulapul meu s-a închis cu zgomot, atingându-mi uşor vâfrul nasului.

– Au! – m-am plâns, făcând un pas în spate.

Cineva a respirat cu zgomot în spatele meu şi eu m-am întors repede şi am ajuns cu faţa în pieptul cuiva. După o studiere mai atentă, am realizat că era un tânăr cu păr şaten, ciufulit. Era destul de înalt, cam cu vreo 30 de cm mai înalt ca mine. Am observat că era bine-făcut, şi mi-am ridicat ochii spre faţa lui. Îşi freca faţa, şi cu fiecare mişcare muşchii i se încordau. Nu erau enormi, dar îşi dădeai seama că avea ceva muşchi. Per total, era foarte atrăgător.

M-am trezit că mă holbam la el exact când a deschis ochii. M-am uitat rapid în altă parte şi apoi din nou la el, ochii mei mărindu-se când am văzut culoarea alor lui. Erau coloraţi într-o nuanţă deschisă de gri şi extrem de frumoşi. N-am mai văzut aşa o culoare în toată viaţa mea. L-am privit uimită câteva clipe. El mă privea cu o expresie surprinsă pe faţă.

A mormăit ceva încet, ceva ce n-am înţeles. Mi-am înclinat capul într-o parte.

– Ce?

Bărbatul a clipit surprins şi apoi şi-a scuturat încet capul.

– Nimic – a spus, părând uşor dezamăgit.

– Ok… – am răspuns, privindu-l din nou.

Ochii lui chiar aveau o culoare frumoasă.

Bărbatul a părut să treacă peste orice şoc o fi avut şi un rânjet uşor i-a apărut pe chip.

– Să nu te îndrăgosteşti deja de frumuseţea mea – a comentat el, lovindu-mi uşor fruntea cu degetul.

Eu am tresărit din cauza contactului brusc şi mi-am frecat fruntea, privindu-l încruntată pe bărbat, în timp ce o roşeaţă uşoară mi se împrăştia în obraji.

– N-nu fac asta.

Cine era tipul ăsta? Era prima dată când îl vedeam la şcoala asta. Era un elev transferat? Sub nicio formă nu putea fi un boboc, arăta prea matur. Sprâncenele mi s-au unit în timp ce încercam să-mi dau seama în ce clasă era, având în vedere aspectul său fizic. Cu siguranţă nu era în clasa a 10-a. Poate într-a 11a, dar arăta mai mult ca unul de-a 12a. Poate chiar era un elev transferat!

– Hei.

M-am trezit din gândurile mele şi l-am privit din nou pe atrăgătorul elev nou.

– Da?

– Poţi să-mi spui cum să ajung la camera 1054? – a întrebat, neluându-şi ochii de pe chipul meu.

Era în ei o emoţie pe care n-o puteam desluşi… Am scuturat capul, repetând în gând întrebarea lui. 1054. Numărul camerei corespundea cu numărul dulapului meu. Zâmbind uşor, am dat din cap şi i-am arătat drumul pe care tocmai venise.

– Mergeţi pe holul ăsta, apoi o luaţi la dreapta pe holul vopsit în albastru. E ultima uşă de la capătul holului, înainte de scări.

El a făcut un sunet cu limba şi s-a încruntat.

– Trebuie să fi trecut pe lângă ea. Oh, bine. Mersi.

– Pentru nimic – am răspuns, luându-mi ochii de la faţa lui atrăgătoare şi întorcându-mă spre dulapul meu.

După câteva secnde l-am auzit cum se îndepărta şi eu am introdus din nou combinaţia şi am deschis dulapul. Mi-am pus jacheta înăuntru şi m-am încruntat, încă nedumerită din cauza apariţiei avestui bărbat. De obicei la noi nu se transferă elevi. Şcoala era mică şi nu locuiau prea mulţi oameni prin zona asta.

– Holly! – a strigat cineva şi eu m-am întors şi am văzut-o pe Casey fugind spre mine. Holly, oh Doamne!

– Ce?

– Tocmai l-am văzut pe noul nostru profesor de biologie! – a exclamat ea, părând încântată. E sexy!

– Ha? Unde l-ai văzut? – am întrebat, uitându-mă de-a lungul holului. E încă aici?

– Nu! A mers în direcţia asta. Nu l-ai văzut?

– Nu, dar ascultă – am început ei să spun, dar ea m-a întrerupt.

– Oh, frate. Părerile tale despre profesorii de ştiinţă o să se schimbe. Aşteaptă numai să-l vezi. Arată atât de tânăr! – a spus Casey, cu ochii măriţi de încântare. A câta oră ai biologie?

Am râs din cauza încântării ei.

– A patra şi a cincea.

Casey a gemut.

– Trebuie să aştepţi atât de mult până să-l vezi?

– Aşa se pare – am răspuns, scuturând din cap. Ascultă aici-

Clopoţelul a sunat şi eu m-am încruntat. Acum o să trebuiască să aştept până să-i spun lui Casey despre noul elev. Dacă era atât de încântată din cauza unui profesor, îmi puteam imagina încântarea ei pentru un elev nou foarte sexy. Cu elevii noi îţi puteai da întâlniri, cu profesorii nu.

Am oftat şi m-am îndreptat spre clasa mea. Trebuie să recunosc că eram oarecum nerăbdătoare să-l văd pe noul profesor de biologie şi era dezamăgitor că trebuia să aştept până la a patra oră, dar nu era nimic ce puteam face în privinţa asta. Am intrat în clasă şi l-am cătutat cu privirea pe bărbatul misterios de mai devreme, sperând să-l văd în clasa mea. M-am încruntat când am văzut că nu e aici. Speram să-l văd din nou.

–––––––––-

După cum probabil v-aţi dat deja seama, ficul se numeşte TeenageDream şi este vorba despre o relaţie, oarecum, între o elevă şi un profesor. N-am citit decât primele 4-5 capitole, ficul nu e terminat şi sincer am fost puţin dezamăgită, nu e ceea ce mă aşteptasem. Dar dacă vă place, o să continui. Deci, lăsaţi-vă părerea.

 

24 comentarii (+add yours?)

  1. marianaradoi
    Noi 24, 2010 @ 07:19:35

    ma rog, subiectul e bun, dar, numai tu poti sa ne spui daca este si bine inchegat.

    Răspunde

  2. LavyCald
    Noi 24, 2010 @ 08:27:48

    Ficul promite dar, sper sä nu avem surpriza nepläcutä de a nu fi terminat de cätre autoare. Tu ai incredere cä nu va fi scris in ani de zile 😉 si cä va fi cu epilog? Si, altceva, nu te deranjeazä cä ai muncit-tradus acest capitol si sä-l abandonezi?
    Zi bunä si spor la trebä! Si inspiratie! 🙂 Lavinia.

    Răspunde

  3. oana
    Noi 24, 2010 @ 11:39:58

    Buna Alexandra!Nu am mai intrat cam de mult pe blogul tau si sunt placut surprinsa sa vad noutati pe aici:).In primul rand si eu sunt fana a lui Justin Bieber(mai ales fiimio) si imi place ffoarte mult cum canta,cat despre noul fic sunt extrem de curioasa sa vad cum dezvolta autoarea relatia dintre profesor si aleva respectiva.Mie primul cap.mi s-a parut a fi totusi destul de bun,este o introducere care te lasa cu multe intrebari si eu una sunt curioasa sa citesc si al doilea cap.Acum depinde de tine daca itit place s-au nu sa continui mie oricum imi plac si mi-au placut toate ficurile alese de tine.Asadar astept cu nerabdare sa vad ce hotarasti:).Cu dragOANA.

    Răspunde

  4. Alexandra
    Noi 24, 2010 @ 16:49:47

    Alexandra, pana acum ficul pare destul de interesant, insa ceea ce este cel mai important este ce impresie ai tu. Daca s-ar ajunge la concluzia ca cititorii ii vor continuarea, avand in vedere ca pe tine te-a dezamagit, ce s-ar intampla daca i-ar dezamagi si pe cititori, sau daca te-ar face pe tine sa traduci ceva ce nu crezi ca merita cu adevarat? E cam complicata situatia, nu cred ca asa ar trebui sa fie, insa pana la urma nu conteaza doar ce zic cititorii, ci si ce simti tu. Asta e parerea mea, iar eu nu am sa zic ca vreau neaparat o continuare, pentru mine mai important e sa te simti tu bine cu ceea ce faci decat sa incerci sa-i faci pe altii fericiti. Asta nu inseamna ca nu imi place capitolul de inceput, pentru ca chiar imi place, iar tu ai zis ca ai nevoie sa ti se spuna ce pare avem. Eu ti-am spus ce gandesc. Toate bune:*!

    Răspunde

    • Alexandra
      Noi 24, 2010 @ 18:50:46

      Pot să spun că ficul îmi place, dar nu e ceea ce mă aşteptam eu. Adică dacă aş fi citit de la bun început mai mult decât primul capitol, probabil n-aş mai fi ales să-l traduc. Eu oricum o să continui să-l citesc, indiferent dacă o să-l mai traduc sau nu. De aceea am nevoie de părerile voastre. Dacă vă place, continui să-l traduc, dacă nu, renunţ.

      Răspunde

  5. sandy
    Noi 24, 2010 @ 17:01:55

    sincer….:-? nu e asa interesant…….eu una mi-as dori s termini d scris jocuri periculoase j, dak ma vrei, s traduci apoi ficul asta :d oriqm,e alegerea ta 😉 :* succes in continuare

    Răspunde

  6. Beky
    Noi 24, 2010 @ 17:09:45

    Aha….am eu o mica banuiala ca noul profesor de biologie e de fapt elevul cel sexy :D…De fapt sunt sigura 😛 . Oricum pare destul de interesant….Chiar vreau sa vad nextul 😛

    Răspunde

  7. sandy
    Noi 24, 2010 @ 18:19:24

    e superb :X

    Răspunde

  8. any
    Noi 24, 2010 @ 18:34:24

    imi place , desi nu prea dezvaluie multe primul cap asa cum ai spus si u

    Răspunde

  9. blu3kid
    Noi 24, 2010 @ 20:42:32

    suna bn … daca tie iti place si vrei sa il traduci noi il ast si il citim ;;)… bn aici ma refer doar la mn :D..

    bafta la tradus si la scris.. inca ast nextul la jocuri periculoase ;;)

    Răspunde

  10. LavyCald
    Noi 25, 2010 @ 07:09:26

    Incä nu !?!? Vai de mine !!! 🙂
    Ai nevoie de ceva? Cum te putem ajuta?
    Cred cä doar dorind sä ai tu timp, chef de tradus si milä de neräbdätoarele de noi.
    Zi frumoasä, Alexandra. Lavinia.

    Răspunde

    • Alexandra
      Noi 25, 2010 @ 10:59:55

      A început deja perioada tezelor. Mâine am prima teză, la biologie adică şi sunt atât de varză. E atât de multă teorie încât deja m-am stricat de cap.

      Răspunde

  11. BibbyEllen
    Noi 25, 2010 @ 16:26:25

    Mie deja îmi place! Chiar foarte mult.
    Ideea poveştii e bestială, îmi acaparează întreaga atenţie situaţiile de genul acesta :)) . Cum să nu fie true să aflii despre sentimentele unei adolescente, cu cădere spre noul ei profesor de Biologie? Poate că vom primi şi perspective de-ale lui.
    Eu aştept cu nerăbdare capitolul 2! Huh, mă repet, ador situaţiile de genul ăsta!
    Mult spor la tradus, şi de asemenea cu şcoala! :*

    Răspunde

  12. nta
    Noi 25, 2010 @ 17:29:13

    mie imi place 😀

    Răspunde

  13. cezi
    Noi 26, 2010 @ 17:51:06

    pai sa vedem ce urmeaza sa se intample…oricum subiectul prmite multe 😛

    Răspunde

  14. AuDrY
    Noi 26, 2010 @ 21:57:20

    alexandra, daca vrei sa traduci ceva, iti voi da un link, dar nu acum ca nu sunt acasa, la o poveste superba, gen fantasy, care este terminata si vreau sa spun ca am ramas uita la originalitatea ei. daca ai fi de acord, sa-mi lasi aici un comm, sau sa-mi trim prin mail.
    app… sa-ti spun cam despre ce e vb (insa nici eu nu l-am citit pe tot, asa ca nu stiu cum e sfarsitul”: e vb despre o lume inaginara, Dreamland sau ceva, iar ea este o fata ce a fost ambadonata la 4 luni in padure. tot ce stie despre ea e ca o cheama Valencia. ok, tinutul asta, Dreamland, este impartit in trei regate: cel bun, cel rau si cel neutru, iar ea face parte din ala bun. au regi si regine, cu garzi si toate cele. e chiar interesant si are si actiune… mie, una, imi place la nebunie si red ca-ti va places si tie. sa nu uiti sa-mi spui daca esti interesata si ai timp sa-l citesti macar :D.
    te pup si mult spor cu povestea cea noua :*:*:*

    Răspunde

    • Alexandra
      Noi 26, 2010 @ 22:03:34

      Desigur. O sa-l citesc si daca imi place, o sa-l traduc. Dar sincer, nu prea ma pasioneaza genul asta 😀 Nici Gazda macar n-am putut sa citesc, m-am plictisit inca de la Prolog. Am zis sa-i dau o sansa si sa citesc primele capitole, poate prologul e inselator. Ei bine, eu m-am inselat. Nu-mi place deloc. Desi e ceva nou, nu ma atrage.

      Răspunde

      • AuDrY
        Noi 28, 2010 @ 19:19:32

        ai citit?
        daca da, si ai ajuns pe la un capitol considerabil… adica ceva mai mult de primele 3-4, atunci inseamna ca stii ca e vorba si de o poveste de dragoste, dintre o tanara fata si un nu-prea-tanar barbat. mie mi-a palcut, si am aflat ca ce ti-am dat eu nu este decat prima parte a unei serii de cinci carti. doar asta e terminata, iar celelalte urmeaza. in fine, nu-ti mai spun si altele pentru ca daca nu-ti place sau nu-ti va placea, o sa te plictisesti de ce vei citi. vreau doar sa mai mentionez ca pustoaica care scrie povestea are doar 12 ani jumate. si, crede-ma, eu ii dadeam cel putin 17, la cat de elocvent scria si corect (cu mici greseli, cum are toata lumea), dar mai ales detaliat.
        gata, ma opresc.
        mult spor la tradus si la scoala :*

        Răspunde

        • Alexandra
          Noi 28, 2010 @ 19:32:27

          Am încercat să citesc, pe bune. Dar după cum ţi-am zis, genul ăsta nu e deloc genul meu aşa că m-am plictisit de la primele două propoziţii. Am încercat să citesc mai departe, dar pur şi simplu n-a mers. Scuze 😀

          Răspunde

  15. AuDrY
    Noi 28, 2010 @ 19:59:41

    nu e nimic 😀
    fiecare cu gustul lui.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: