Capitolul 6

Intrusa

Bărbatul din faţa mea devenise tăcut. Privea gânditor pe fereastră, trasând inconştient cercuri pe pulpa sa. Avea o expresie atât de plouată, încât aproape mi se făcuse milă de el. Aproape. Încă mai aveam rezerve faţă de el. Poate nu era chiar aşa cum părea, dar ce e făcut e bun făcut. Degeaba îi mai pare rău, nu poate întoarce timpul.

Deodată, a oftat profund şi şi-a întors faţa spre mine. M-a privit fix câteva secunde, apoi şi-a ferit privirea.

– Ştii, aparenţele pot fi foarte înşelătoare – a spus el serios. Ce-ai zice dacă ţi-aş spune că îmi place enorm să cânt şi să compun piese pentru pian? Sau că atunci când îmi vizitez părinţii, o ajut pe mama la gătit? Când mă simt trist sau indispus, am un loc al meu, în pădure, o poiană, unde stau ore întregi şi nu fac nimic, doar mă gândesc.

Cred că mă holbam la el cu gura căscată, pentru că a chicotit încet.

– Surprinsă?

Am înghiţit încet în sec şi l-am privit îndelung. Ochii lui erau mai trişti astăzi, părul lui nu era la fel de ciufulit ca de obicei, parcă-şi mai pierduse din strălucire? Am simţit un impuls ciudat de a-l consola, de a-i mângâia obrazul şi de a-i spune că totul e în ordine. L-am ignorat.

Compunea piese pentru pian? Cred că glumeşti. În opinia mea, oamenii pasionaţi, dar mai ales, talentaţi în ale pianului erau foarte sensibili, creativi, cu un caracter extraordinar şi… trişti. Cine era omul ăsta?

– Ăă, da – am spus când am realizat că el aştepta un răspuns.

Nu mi-aş fi închipuit niciodată această latură sensibilă a lui. Dacă o avea; dar nu văd de ce ar minţi. Eram înmărmurită. Diferenţa dintre ceea ce ştiam înainte despre el – sau credeam că ştiu – şi omul care stătea acum în faţa mea era enormă, parcă nici nu era aceeaşi persoană. Cine era adevăratul Edward Cullen? Era el milionarul care şi-a sedus secretara şi şi-a plătit datoria cu un cec? Era omul sensibil care cânta la pian şi gătea cu mama lui? Nici nu mai ştiam ce părere să am. În capul meu era un haos total, eram total dezorientată. Vroiam să-i acord prezumţia de nevinovăţie, Dumnezeu ştie că încă nu eram sigură că-l plăceam. Bineînţeles, era un bărbat extraordinar de frumos, rafinat, inteligent… în plus, acum mai aflasem că e şi sensibil, familist; şi după lista veche afemeiat, lipsit de inimă, un om fără principii morale. Ce să cred?

Când maşina a pus brusc frână, am tresărit puternic. Uitasem chiar şi unde eram. Mi-am ridicat privirea spre Edward şi am văzut că mă privea cumva ciudat. Uşor încruntat, dar curios. Buzele lui pline erau presate uşor şi ochii îi erau mijiţi puţin. Avea un cot sprijini pe genunchi, şi capul sprijinit în palmă. Părul lui era mai ciufulit după ce şi-a trecut de vreo zece ori mâna prin el. Era senzaţional de frumos.

Am înghiţit în sec şi am scuturat capul. Nu mi se poate întâmpla aşa ceva mie. Nu şi mie. Nu vreau şi nu pot lăsa să mi se întâmple şi mie. Nu-mi spusesem cu câteva minute înainte că vreau să-mi păzesc inima? Dacă-i permiteam acestui bărbat să intre în inima mea, era ca şi pierdută. Eu eram ca şi pierdută.

– Am ajuns – a spus el oftând.

Eu am ridicat încet capul şi l-am privit din nou. O să fiu în stare să-l văd zi de zi şi să nu cedez farmecelor lui? O să fiu în stare să nu mă îndrăgostesc de el? Pentru că ar fi extrem de greu. Pe lângă faptul că arăta ca un zeu, felul cum se purta cu mine mă deruta. Bineînţeles, a vrut să mă scoată la cină şi toate alea, dar au fost nişte apropieri neînsemnate şi nişte complimente politicoase, n-a făcut nimic deplasat.

Dar nu era momentul să mă gândesc la asta. El a părut să-mi simtă dispoziţia şi nevoia de linişte, aşa că a întins mâna să mă ajute să mă ridic. Am zâmbit slab şi am luat-o. Mi-a strâns uşor degetele şi am ieşit din maşină. I-am dat drumul la mână. Când am intrat în magazin, mâna încă îmi mai pulsa de la atingerea lui. Simţeam furnicături în palmă. Mi le-am frecat de blugi. Senzaţia n-a dispărut.

Vocea lui Edward mi-a întrerupt gândurile.

– La ce te gândeşti aşa intens?

La cine întreabă, vroiam să spun.

– Ăă, la nimic în special.

Am roşit uşor şi am privit în jos. Deodată, pardoseala de marmură din magazin îmi captase atenţia deplină. Prezenţa lui Edward începea să mă intimideze. Nu-mi plăcea asta.

N-am stat mult în magazin şi nici n-a avut prea mult nevoie de mine. A ales singur perlele roz şi o încheietoare de argint. M-a întrebat de câteva ori ce părere am, dar eu n-am putut decât să dau din cap. Eram atât de aeriană, că probabil aş fi fost de acord cu orice ar fi ales el.

– Domnişoara poate să încerce perlele dacă doreşte – a spus vânzătorul în timp ce Edward îşi căuta portofelul.

Eu am roşit din nou, stânjenită. Nu se mai terminau odată situaţiile penibile?

– Nu sunt pentru mine – l-am informat eu cu o voce mică. Domnul Cullen le cumpără pentru… o prietenă.

Vocea mi-a devenit evident mai rece când a venit vorba de ”prietena lui”. Când l-am privit, am văzut că-şi strângea buzele şi se înroşise la faţă, ca şi cum încerca din răsputeri să nu izbucnească în râs. M-am încruntat, neştiind ce-i provocase reacţia asta.

A scos cardul şi i l-a întins vânzătorului, încă amuzat.

– Puteţi să mi le împachetaţi şi să mi le trimiteţi după-amiază la birou? Am neapărat nevoie de ele diseară – a spus el zâmbind.

Deci are planuri pentru diseară. Nu că m-ar interesa, dar m-a deranjat. Nici nu vroiam să-mi închipui motivul. L-a salutat politicos pe vânzător şi apoi am plecat. Când eram din nou în maşină, mi-a zâmbit uşor şi a spus amuzat:

– O să-i spun…. prietenei mele că m-ai ajutat să-i aleg cadoul. Sunt sigur că-ţi va fi foarte recunoscătoare.

Am observat că mi-a imitat ezitarea şi asta m-a făcut să-mi muşc limba ca să nu-i dau o replică tăioasă. Nu trebuia să-l las să vadă cât de mult mă afecta. Era şi-aşa destul de rău că am recunoscut eu în sinea mea. I-am adresat o privire rece şi apoi mi-am mutat privirea pe fereastră. Nu l-am privit deloc pe parcursul călătoriei.

Mai târziu, m-a chemat în birou să iau note. Avea nu ştiu ce fel de şedinţă, dar nu era atât de importantă încât să fie ţinută în sala de conferinţe. Se pare că un angajat furase bani de la firmă sau ceva de genul ăsta.

Am rămas îngrozită. Nu credeam că Edward poate fi un om atât de strict. Ţipa şi mărşăluia prin birou – nu poate fi numit altfel mersul ăla grăbit şi apăsat – ca un leu înfuriat. Am crezut că o să ia la bătaie fiecare om din încăpere, atât de lipsit de control era. Şi eu care crezusem că-l mai văzusem furios… Nu fusese nimic, pe lângă cum arăta acum. Expresia lui era înfricoşătoare şi criminală. Pumnii îi erau atât de încleştaţi, încât articulaţiile i se albiseră. Venele de pe braţe îi ieşeau în evidenţă şi aproape puteam vedea cum îi zvâcnea o venă la tâmplă.

Mă făcusem mică pe scaun şi n-am spus nimic. Nu vroiam să atrag asupra mea furia aceea colosală. A avut noroc bietul om că nu se afla în încăperea aceea, căci, pe lângă faptul că a fost concediat şi nu şi-a mai primit ultimul salariu, ar fi ieşit sfâşiat de aici, dacă ar fi scăpat viu din mâinile lui Edward. Mi-am adus aminte ce mi-a spus Jacob atunci în maşină : Dacă încerci să-l furi, eşti mort, la propriu. Nu glumea.

În seara aceea când am ajuns acasă, i-am povestit lui Jacob întâmplarea de la birou. S-a strâmbat puţin, dar n-a spus nimic. L-am privit cu sprâncenele ridicate, dar el a mormăit doar:

– Toată lumea poate greşi, doar dacă nu lucrează pentru Edward Cullen.

Hm, trebuia să fiu de acord cu el aici. Era foarte, foarte strict, nu accepta nicio abatere. Păcat că etica lui morală nu era la fel de pretenţioasă ca cea profesională.

A doua zi m-am trezit cam târziu şi toate păreau să meargă prost. Din cauză că mă grăbeam, mi-am vărsat cafea pe bluza albastră fără mâneci pe care o îmbrăcasem şi a trebuit să mă schimb. Am uitat să încui uşa şi mi-am dat seama de asta de-abia în staţia de autobuz. M-am întors înapoi să încui uşa, dar n-am ajuns la timp înapoi şi am pierdut autobuzul de la ora nouă şi jumătate. Trebuia să-l aştept pe cel de la ora zece, nu-mi permiteam să iau taxiul. O să întârzii o oră. Edward o să mă omoare.

Când am ajuns la serviciu, în sfârşit, pe la zece şi jumătate – în loc de nouă – Edward nu venise. Mi s-a părut ciudat, de obicei nu ajungea după ora zece. I-am făcut repede cafeaua şi i-am pus-o pe birou. După vreo zece minute stăteam la birou şi aranjam nişte foi când a sunat Edward să spună că întârzie. Am trântit nervoasă telefonul în furcă. Se pare că a avut efect colierul de perle, era prea obosit să vină la ora asta la serviciu.

Nu vroiam să mă simt aşa. Era o senzaţie neplăcută şi un semnal de alarmă în capul meu. Începeam să fiu mult prea afectată de bărbatul de care îmi interizsesem total să fiu. Cum poate inima mea să fie atât de naivă şi de fraieră? De ce nu pot să plac pe cineva cu mintea? De ce inima trebuie să aleagă? Inima mea o să mă ducă la pierzanie.

Am oftat şi am sorbit din cafea. Apoi s-au auzit paşi pe coridor şi am sărit ca arsă de pe scaun. Un zâmbet începuse să-mi lumineze faţa, când mi-am dat seama că sunt tocuri cele care fac zgomot pe pardoseală. Doar nu şi-a adus ”prietena” cu el, n-ar fi atât de ipocrit. Am adoptat o atitudine şi o postură mândră, pregătită să înfrunt situaţia. Dar când posesoara tocurilor a intrat în câmpul meu vizual, am răsuflat uşurată. O femeie între două vârste, cu părul blond închis strâns într-un coc mi-a zâmbit călduros. Era îmbrăcată foarte elegant, avea un costum negru din două piese, fusta petrecută fiindu-i puţin deasupra genunchilor. Arăta foarte încrezătoare.

– Bună. Aş dori să vorbesc cu Edward, dacă se poate. Vezi dacă mă poate primi.

Mi-a zâmbit din nou.

– Ăă, domnul Cullen încă n-a sosit. Va întârzia probabil mai mult de o oră – am spus şi m-am încruntat puţin.

Femeia a ridicat sprâncenele atât de sus, încât i s-au pierdut în păr. Când mi-am ridicat din nou privirea spre ea, am observat cu stupoare că purta la gât colierul cu perle pe care-l cumpărasem ieri. O, Doamne! Am încetat să mai respir şi priveam perlele ca o fanatică, de parcă viaţa mea depindea de ele. Femeia mi-a observat privirea insistentă şi a atins delicat perlele cu mâna.

– Tu eşti tânăra care l-a ajutat să aleagă aceste perle superbe? – a spus nonşalant.

Eu am dat din cap, incapabilă să scot vreun cuvânt.

– Ah, scuză-mă, am uitat să mă prezint.

Femeia a făcut un pas în faţă şi a întins mâna.

– Sunt Esme Cullen, mama lui Edward.

Cred că mi s-a deschis gura de uimire, dacă nu era deja deschisă. Îmi simţeam buzele amorţite. M-am uitat suspect la mâna ei şi apoi i-am scuturat-o. De ce nu mi-a spus Edward că perlele erau pentru mama lui? De ce m-a lăsat să cred că e pentru una din prietenele lui fără creier? Oh, bineînţeles, ca să se amuze din nou pe seama mea. De-abia acum îmi dau seama de ce era atât de amuzat ieri când am refuzat să încerc colierul de perle.

Am roşit puternic când mi-am dat seama că m-am făcut de râs, chiar dacă Edward nu era aici să mă vadă. L-am judecat greşit. Dar ce puteam să cred, pentru Dumnezeu? De fapt, dacă-mi amintesc bine, mi-a spus că vrea un cadou pentru ”o doamnă”. În fine, gafa e făcută.

– Numele meu este Isabella Swan, sunt secretara-

– Da, ştiu, secretara şi asistenta lui personală. A spus câte ceva despre tine.

Mi-a zâmbit din nou şi m-a studiat din cap până în picioare. Mă simţeam stânjenită sub privirea ei cercetătoare, deşi era femeie.

– Gusturile fiului meu la femei sunt pe cale să se îmbunătăţească. Nu le suport pe fetişcanele alea stupide cu care umblă.

Şi după asta, a plecat, lăsându-mă cu gura căscată cât de larg îmi permitea faţa şi cu ochii ieşiţi din orbite. Cred că am rămas în poziţia asta vreo zece minute. Închideam gura, dar apoi o deschideam la fel de larg. Ce a vrut să spună? Cu siguranţă şi-a închipuit că fac şi eu parte din grupul fetişcanelor cu care umblă fiul ei. Ăsta nu era un compliment. Totuşi, într-un mod bizar, mi-a sugerat că aş fi mai bună decât ele. Hm, era o opinie binevenită, deşi mă îndoiam.

După o oră şi jumătate, când a venit Edward, încă eram aeriană. Priveam ca o proastă în gol şi când m-a salutat, l-am privit de parcă era singurul lucru pe care vroiam să-l văd pe lume. Cred că a văzut schimbarea pe chipul meu, pentru că expresia i-a devenit tandră şi mi-a zâmbit uşor. S-a apropiat de biroul meu şi şi-a pus palmele pe marginile lui. A deschis gura să spună ceva, dar atunci a sunat telefonul. Încă în transă, am ridicat în slow-motion receptorul.

– Alo? Biroul domnului Cullen – am spus, cu privirea înlănţuită de ochii lui verzi.

Pur şi simplu, îmi era fizic imposibil să mă uit în altă parte. Parcă era o forţă magnetică ce-mi atrăgea privirea. Dar când am auzit vocea râzgâiată şi subţire de la celălalt capăt al firului, am găsit cumva forţa necesară să mă eliberez din privirea lui posesivă.

– Mda, spune-i lui Edward că vreau să-i vorbesc.

Am simţit cum mi s-au înăsprit trăsăturile şi i-am întins receptorul fără să-l privesc.

– E pentru tine.

Când mi-a luat telefonul din mână, mi-a atins degetele. Eu mi le-am retras imediat, de parcă m-au ars. A dus receptorul la ureche, a ascultat câteva cuvinte şi apoi a spus:

– Vorbim într-un minut.

Şi apoi mi s-a adresat mie:

– Fă-mi legătura în birou.

Apoi s-a îndreptat graţios spre biroul său. Ugh! I-am făcut legătura în birou şi apoi am realizat că nu pusese receptorul meu la loc. L-am luat şi am început să mă strâmb la el ca un copil de patru ani, imaginându-mi ce conversaţie aveau. Dar apoi am auzit un alt set de tocuri pe hol şi am trântit rapid telefonul în furcă. Oricine m-ar fi văzut ar fi crezut c-am scăpat de la nebuni.

O blondă uluitoare a apărut de după colţ şi eu am înghiţit în sec. Era foarte, foarte frumoasă şi atrăgătoare. Ochii de un albastru electrizant, buzele pline şi senzuale uşor curbate erau aşezate pe o faţă ovală cu trăsături superbe. Avea tenul uşor bronzat, încadrat de o parte şi de alta de o cortină de păr blond lung şi strălucitor ce-i cădea în bucle lejere mai jos de umeri. Bluziţa crem fără mâneci şi cu un decolteu pronunţat pe care o purta îi punea în evidenţă sânii plini şi tineri, între care se afla o mică inimioară agăţată de un lanţ subţire de argint. Îţi tăia respiraţia de frumoasă ce era. Mi s-a pus un nod în gât. Dureros de frumoasă. Îmi venea să plâng.

––––––––––-

Comentaţi, vă rog 😀

Anunțuri

20 comentarii (+add yours?)

  1. ioanamihali
    Iun 28, 2010 @ 21:20:34

    Suuper…
    Ador capitolul asta !
    Succes in continuare !
    Ioana*

    Răspunde

  2. alinutztwilight
    Iun 28, 2010 @ 21:26:51

    Edward incepe sa ma enerveze !Stiu ca o sa par un pic malefica dar mi-ar placea ca Bella sa il chinuie un pic

    Răspunde

  3. diana
    Iun 28, 2010 @ 21:30:11

    fructul interzis:X oh cine o mai fi bolda:(( sper ca nu vvreo pritena)) spor la scris esti minunata:X mereu intru sa vad cnd postezi

    Răspunde

  4. elyia(ramona)
    Iun 28, 2010 @ 23:31:50

    🙂
    astept continuarea …

    Răspunde

  5. AuDrY
    Iun 29, 2010 @ 00:02:55

    superb si acest capitol… nu am ce sa spun altceva… imi place la nebunie cum scrii… chiar daca ma repet, sa stii ca ai un stil aparte care-mi place la nebunie…
    abia ast sa apara urmatorul capitol si sa vad cine este blonda superba, descrisa mai sus
    te pup si incearca sa te grabesti… chiar sunt curioasa :*:*:*

    Răspunde

  6. rainatwilightfics
    Iun 29, 2010 @ 00:23:33

    te rog spune-mi ca numele ei(blondei)nu e Tania….ca deja incep sa urasc numele astha ……oricum superb capitol……bafta la scris si inspiratie maxima….pwp:*:*:*

    Răspunde

  7. cezi
    Iun 29, 2010 @ 08:40:21

    o daaaa
    rosalie?:)):))
    o sa moara de gelozie si cand o sa-l viziteze alice?:))
    o fost tare faza cu perlele=))
    saraca bella…da si saracu edward[pun pariu k si el simte cate ceva, chiar daca foarte putin.deja i-a spus mamei lui despre ea\:D/]

    Răspunde

  8. Marina
    Iun 29, 2010 @ 09:49:45

    Pur si simplu wow! E incredibil capitolul!
    Deja s-a indragostit de el 🙂 Nu o condamn doar el e Edward Cullen!
    Personalitatea lui e asa complicata,fiecare actiune a sa iti da atatea de gandit…
    Edward nu a fost sigurul care s-a amuzat pe seama Bellei in legatura cu colierul ;)) Aveam eu un presentiment ca va fi pt Esme si uite ca m-am inselat 🙂 Mamica nu e mandra de viata pe care o duce baiatul… :))
    Aparitia blondei o bruiaza pe Bella…e geloasa :)) Tare mi-ar placea sa simta si Edward acest sentiment.
    Puff!Cine stie cum se „imprieteneste” Edward cu blonda 😐
    De abia astept continuarea:X
    Spor la scris:*

    Răspunde

  9. floriilegale
    Iun 29, 2010 @ 11:52:31

    super tare:X
    abia ast nextu:X
    http://floriilegle.blogspot.com/
    spune shi uh parerea:)
    t rog:D:”>:)

    Răspunde

  10. Gaby
    Iun 29, 2010 @ 19:21:38

    oare cine e blonda aia?:|
    eram sigura ca pentru esme e colierul:)))
    cat imi place cum scrii:X
    ast urm cap:X

    Răspunde

  11. rainatwilightfics
    Iun 29, 2010 @ 19:37:02

    am si o nedumerire….in poza, fata are un inel cu diamant…..reprezinta ceva..sau asa e poza????

    Răspunde

  12. yuno
    Iun 29, 2010 @ 21:11:36

    e calumea!
    acum,alexandra pot sa te rog ceva?
    imi spui te rog un nume de fata si unul de baiat(ma vechi) cere sa se potriveasca?
    am vazut ce te pricepi la cuvinte
    bella si edward se potrivesc de minune…
    imi trebuie pentu cartea mea……

    Răspunde

  13. oanacullen
    Iun 30, 2010 @ 00:06:33

    sunt de acord cu alinutztwilight merita sa-l chinue putin, bine putin mai mult … eu abia acum am descoperit ficul , dar e superb si abia astept nextul :*

    Răspunde

  14. steph
    Iun 30, 2010 @ 14:20:22

    tipa de la sfarsit e chiar dureros de frumoasa..si capitolul este foarte intresant ..cum ti.am mai zis imi place ca la sfarsit au un gram de mister ce ne face sa citim si urmatorul capitol 🙂

    Răspunde

  15. ally
    Iun 30, 2010 @ 19:46:01

    deci
    am lesinat de ras knd a vz pe Esmee
    =))
    bv
    *:**:

    Răspunde

  16. yuno
    Iul 01, 2010 @ 09:48:14

    straine,necunoscute,ciudate

    Răspunde

  17. lelkem
    Sep 13, 2010 @ 22:02:33

    Deci, puteam sa bag mana in foc ca pentru Esme ia perlele…nu stiu de ce; poate pentru ca e un cadou prea rafinat pentru amicele lui 😀
    Super capitol >:D<

    Răspunde

  18. isabela965o
    Mar 29, 2011 @ 10:32:16

    Super capitol.
    E cumva vreo fosta?
    Aflu imediat.
    Pupici.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: